miercuri, 24 iulie 2013

Poveste liniara a unei aproape-iubiri.

Am scrijelit adanc peretii inimii mele. 
O linie pentru fiecare secunda cand mi-am dorit sa se opreasca. 
O linie pentru liniile ce le desenam cand mi-era dor.
O linie pentru medalia ce zace langa celelalte paisprezece sub un strat de praf.
O linie pentru strainul care m-a intrebat daca m-ai parasit.
O linie pentru lacrimile din compartiment.
O linie pentru taximetristul caruia nu i-a pasat.
O linie pentru cei de la masa de alaturi, care m-au privit si au ras.
O linie pentru garajele verzi pe langa care-am trecut. De data asta singura.
O linie pentru ploaie.
O linie pentru nesomnul meu inlacrimat, si una pentru dimineata de dupa.
O linie pentru c-am incercat sa fiu draguta, si m-am machiat cu maini tremurande.
O linie pentru ochii rosi si diformi ce i-am ascuns sub tus.
O linie pentru ultima House Coffee, si una pentru cat m-a durut.
O linie pentru imbratisarea ce-a din urma.
O linie pentru medalionul de la gatul tau ce-mi intepa obrazul.
O linie pentru ce ne-am spus ultima oara, o linie pentru cuvinte goale.
O linie pentru aceasta aproape-iubire.