Versuri... mi-as fi dorit sa ti le sorb de pe buze, caci astazi le citesc in somn...
Intunericul crapa precum zugraveala in vechile-ncaperi, iar tu-mi contemplezi tremurul din gene.
Iti treci mana prin parul ce-mi cade pe chip, iar eu tresar putin, dar tu ma iei de mana, ucizi trezirea si iar reciti.
Le spui ca dorm precum un inger si ma cuprinzi mai strans.
Si totul e doar noi, iar restul e surplus.
Intorc spre tine ochii diminetii si-i privesc pe-ai tai cum ii privesc pe-ai mei cum intr-un infinit de idei ne pierdem si nu contam. Decat pentru noi.
E-o interdependenta stranie de sclipiri ale irisului tau de cer si-al meu de plumb.
Caci fara cerul fara plumb, si plumbul fara cer, n-ar mai fi ploaie, nici delir, nici tumult, nici raceala.
Ce-ar mai fi ei, ce nu conteaza, atunci, fara plumbul fara cer si cerul fara plumb...?
Delir de nesomn, si abur de oboseala.
